Această prezentare necesită JavaScript.

Oraşul sibian Dumbrăveni este animat, timp de două zile, respectiv în 15 şi 16 august de cea de-a cincea ediţie a Zilelor Oraşului, la care s-a adăugat, cu ocazia Adormirea Maicii Domnului, organizarea unei procesiuni la catedrala armenească, unde se păstrează inima unui preot-paroh, Avedik Lukacs. Pe lângă primarul Georgeta Irimie la procesiune a fost prezent, ca de obicei, Varujan Vosganian dar şi viceprimarul Mediaşului, George Petrescu. Reamintesc că, un grup de studenţi şi cercetători de la catedra de armenologie a unei universităţi de lângă Budapesta, a făcut o descoperire incredibilă. În biblioteca din incinta Catedralei Armeneşti din oraş, se afla, într-o cutie din lemn, perfect conservată, dar aproape mumificată, o inimă umană. Printre documente a fost descoperit apoi şi un testament semnat de fostul preot-paroh al respectivului lăcaş de cult, Avedik Lukacs. Acesta a murit cu un secol în urmă, respectiv în 1909 şi, se spune că a lăsat cu limbă de moarte ca trupul său neînsufleţit să fie înhumat în cimitirul armenesc din localitate. Iar inima să-i fie păstrată veşnic în catedrala în care a slujit aproape patru decenii. Nimeni nu a ştiut până acum de existenţa organului în speţă ori a testamentului cu pricina. Ştefan Szentpetery, unul dintre membri consiliului parohial al catedralei din Dumbrăveni ne-a declarat în exclusivitate că “preotul, profesorul şi istoricul Avedik Lukacs a fost o personalitate cu care, deopotrivă, comunitatea armenească dar şi cea locală, se poate mândri. A scris, în 1896, prima monografie a oraşului întemeiat de armeni, însă nimeni nu a bănuit că, şi după un secol acesta se afla cu inima, la propriu, alături de ei. Intenţionăm, acum, să propunem beatificarea, de către biserica catolică lui Avedik Lukacs, dovedindu-se că el e aproape un sfânt. Deocamdată inima sa, conservată natural, a fost aşezată într-un bol şi este păstrată sub cheie, în altar”, a spus sursa citat, care încearcă, în continuare să afle circumstanţele în care a avut loc disecarea trupului preotului, ştiut fiind faptul că, excepţie făcând cazurile unor morţi violente, suspecte, necropsiile feţelor bisericeşti sunt foarte rar aprobate.