Archive for martie 8, 2013



munitieUn bărbat de 21 de ani din localitatea sibiană Rusciori este cercetat de poliţişti pentru nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, după ce a încercat să vândă la fier vechi un pistol şi 83 de cartuşe. Angajatul unui centru de colectare a sesizat poliţia municipiului Sibiu în momentul în care printre bucăţile de fier vechi a descoperit şi un pistol. “La faţa locului s-a deplasat echipa operativă, iar în urma cercetărilor efectuate au stabilit faptul că R. Ilie, de 21 ani, domiciliat în localitatea Rusciori, a oferit spre vânzare centrului de colectare a fierului vechi mai multe articole din metal colectate în timpul zilei, din diverse locaţii din municipiul Sibiu. Printre aceste obiecte a fost identificată o armă de foc tip pistol, ruginită, cu mânerul rupt şi 83 cartuşe, de diferite calibre, în stare avansată de deteriorare”, a declarat purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Sibiu (IPJS), Luciana Balteş. Bărbatul de 21 de ani avea pistolul de la o persoană din Sibiu care, la rândul lui, le-a găsit în urma lucrărilor de subzidire a imobilului în care locuia. În urma cercetărilor, la centrul de colectare a fierului vechi au fost găsite alte opt proiectile de război, fiind sesizat Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Sibiu. Potrivit poliţiştilor, “cercetările în acest caz sunt continuate de către poliţiştii Serviciului Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de nerespectare a regimului materiilor explozive şi nerespectare a regimului armelor si munitiilor”.

Reclame

gtp_2656Azi am decis să vă spun o poveste tristă dar adevărată, care mi-a marcat existenţa în urmă cu 25 de ani. Aveam primul job din viaţa mea, la Centrul de Calcul al fostei Centrale a Gazului Metan, iar timp de două luni am fost detaşat la Tg. Mureş pentru un curs de specializare. Oraşul era unul dintre cele mai puternice „centre” de şcolarizare din ţară în domeniul operării şi programării calculatoarelor. Adică mai mult de 150 de cursanţi, cazaţi la cel mai bun hotel din municipiu. Acolo am cunoscut-o pe EA, o olteancă frumoasă-foc şi deopotrivă inteligentă. Şi, ca să nu o mai lungesc prea mult, ne-am îndrăgostit unul de celălalt, iar convins fiind că e femeia visurilor mele, am stabilit să ne căsătorim. În momentul în care am făcut fiecare analizele de sânge, s-a descoperit că ea suferea de leucemie. O boală necruţătoare, incurabilă, chiar dacă aceasta era doar în fază incipientă. Au urmat luni întregi de tratamente, timp în care i-am fost mereu alături. La un moment dat se părea că afecţiunea va regresa, aşa că au reînceput planurile comune de viitor. I-am promis că vom oficializa relaţia noastră după ce, în prealabil, îi voi dărui un inel preţios din aur. În ultimii ani ai regimului comunist, aurul nu era nicidecum pe toate „gardurile”. Pur şi simplu era nevoie de aprobări pentru a putea intra în posesia unei perechi de verighete, iar de inele din preţiosul metal nici nu putea fi vorba. Aşa că am decis să merg la Bucureşti pentru a face rost „la negru” de inelul de logodnă, unul special, plin de semnificaţii. Mi-au trebuit trei zile să intru în posesia lui, aşa că bucuros am revenit în oraşul de provincie al viitoarei soţii. Un fior mi-a străbătut întreg trupul atunci când am ajuns în faţa casei sale, acolo unde stătea rezemat un capac de sicriu. Da, iubita mea plecase definitiv într-o lume mai bună, pentru a deveni un al doilea înger păzitor al meu. Cutremurat de durere am privit inelul pe care ea şi-l dorise atât de mult şi i l-am pus în deget. Parcă deodată chipul său s-a luminat şi ştiu sigur că a plecat fericită pe drumul fără întoarcere. Cu siguranţă că dacă ar fi existat, ca astăzi, magazine online de cadouri aş fi putut să-i ofer acea mică bucurie cât încă mai era în viaţă. Cruntă ironie a sorţii, modelul inelului cu care EA, înveşmântată în rochie de mireasă, a fost coborâtă în mormânt, l-am regăsit printre alte bijuterii, participând la Spring SuperBlog 2013. Chiar dacă nu e din aur ci din argint, piesa respectivă rămâne cea mai de efect pentru mine, căci mesajul său, peste timp, e mereu acelaşi: reflectă sentimentele şi preţuirea ce i-o porţi fiinţei iubite! Mi l-aş dori din nou să-l am, să-l păstrez ca pe un talisman, dar oare…existenţa lui nu-mi va răscoli amintirile dureroase? Mai ales că viaţa mi-a oferit şi surprize plăcute. flower_of_love1Cea mai minunată dintre acestea a fost aceea că mi-a adus-o în cale pe actuala soţie, singura fiinţă care mi-a înţeles şi mi-a respectat durerea. Ba mai mult, cu tact şi dragoste m-a convins că viaţa merită trăită şi ei îi datorez în mod exclusiv frumoasa familie pe care o am. Deşi pot spune fără teama de a greşi că ea însăşi este o nestemată, o floare cu nume de…femeie (Camelia) consider că ar prinde-o foarte bine un colier plin de strălucire, o floare ale cărei petale sunt cristale în formă de inimă, ce completează impecabil orice vestimentaţie. Şi din nou mesajul bijuteriei – fiecare petală a florilor înseamnă o nouă dimensiune a iubirii – e aproape identic cu cel redat într-una dintre misivele cu care Camelia îmi întreţinea tonusul: „Fiecare petală a mea va fi o nouă dovadă de iubire, iar când ultima dintre acestea va fi căzut, înseamnă că eu nu voi mai exista. Ce va fi dincolo nu ştiu, nu mă interesează decât viaţa!”

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2013.