Bunicii nu mai sunt demult
Şi chiar dacă azi sunt om cult
Mă mai visez un pui de om
Mâncând cireşe dintr-un pom.
Sau savurând struguri din vie
De ce te-ai dus, copilărie?
E drept c-am minte şi putere
Dar nu mai am coşul cu mere
Pe care le-aduna “bunelul”
Ca să-şi hrănească nepoţelul.
Şi nici lichiul cald cu prune
Ori cu smântână şi alune.
Trecut-au ani şi ani de-atunci
Iar la căsuţa dintre lunci
Eu mai ajung din când în când
Căci nu-mi ies fructele din gând.
Acolo ştiu că totu-i natural
Ca şi la hipermarketul real.
Mai nou el vinde româneşte
Legume, fructe, miere, peşte.
Sau de plăcinte de ţi-e dor
Le-aduc de la producător.
Căci la ei în gospodărie,
La stână ori la brutărie,
Nu s-a aflat de conservanţi
De aditivi sau coloranţi.
E totul ca la mam’-acasă
Doar ecologic ai la masă!
În plus, real e plin de sârg
Şi vine-acas’ cu câte-un târg.
Aşa ai rafturi încărcate
Cu bunătăţi, asigurate.
Deci, chiar de pari un anodin
Ce faci cârnaţi, sirop sau vin
Doar cu real poţi s-ajungi sus
Că-ţi vinde tot ce ai produs.
Asta chiar zic colaborare
Să scoţi produse de valoare
Şi din orice localitate
S-aduci pe piaţă calitate!
Brânză, zacuscă, cozonac
Jumări, mezel, toate ne plac.
Dar dacă nu era real
Am fi uitat ce-i natural!
De-aceea zic şi eu măi nene,
Chiar fără fonduri-europene
Doar cu românii de talent
Economia-şi pierde ritmul lent.
Articolul (în versuri) a fost scris pentru cea de-a 15-a probă a concursului SuperBlog 2011.