Singura amintire din Delta Dunării o am de acum vreo 40 de ani. Reţin ca ieri că terminasem primul an de şcoală şi ţineam morţiş să plec în vacanţă, cât mai departe de casă, unde să fie apă cât vezi cu ochii. Din păcate, la mare nu mai puteam ajunge pentru că se ocupaseră toate locurile pentru tabăra de la Năvodari. Am avut însă noroc cu un vecin, cu mai multe rude în Deltă, aşa că…pe cai (putere!) cu destinaţia Sulina. Am rămas însă dezamăgit de orăşelul parcă pustiu, ce nu-ţi oferea altă alternativă, în afara pescuitului. Stăteam, aşadar, de dimineaţa până la prânz în lotcă, aşteptând ca peştele să muşte nada. Iar serile mi le petreceam în jurul focului imens pregătind la grătar “recolta” de peste zi şi alungând ţânţarii care îmi “tăbăciseră” pielea. N-am putut uita însă niciodată satisfacţia fără seamăn pe care mi-a procurat-o vâslitul. Chiar dacă eram doar un “boţ” de carne mă simţeam extrem de important acolo, încercând să răzbat prin imensitatea de apă. Anii au trecut, iar eu am rămas mereu cu dorinţa unui come-back. E de altfel provocarea lansată de Aventuria.ro, cea mai ’’tare’’ firmă din România, care poate satisface orice nevoie de adrenalină, prin echipamentele sale pentru vacanţe şi week-end-uri memorabile în aer liber. Cu biciclete de inchiriat MTB mai pusesem eu de câte un marş al vehiculelor ecologice pe distanţe de 20-30 kilometri. Acum însă e momentul pentru un drum mult mai lung, aşa că e necesară echiparea corespunzătoare a Logan-ului meu cu şapte locuri. Cu o bază materială de închiriat de peste 50.000 de euro şi cu peste 3.000 de produse disponibile în magazinul on-line, Aventuria.ro nu are rival nici în materie de consiliere de specialitate. Ei mi-au aranjat cele două caiace Cruiser II (pentru că am convins trei colegi de breaslă să mi se alăture) prin montarea lor pe suportul specific pe bare transversale Thule. Cu Logan-ul astfel echipat am mers fără niciun fel de incidente până la Tulcea. Aici avea să înceapă aventura mai ales că urma să primesc sarcina de a “corecta” direcţia de deplasare a “ambarcaţiunii”, adică trebuia să iau loc în spate. Tocmai eu, care ador să stau în faţă (chiar şi atunci când sunt cozi…pe undeva!). Nu intenţionez însă să vă povestesc mai mult despre ceea ce a urmat, tocmai pentru a vă face curioşi şi a vă determina să-mi urmaţi exemplul. Vă asigur că nu veţi regreta! Eu spun că doar cu Aventuria alungaţi furia, care v-ar cuprinde, că nu puteţi prinde, între patru roţi, calabalâcul pentru toţi!
Articolul a fost scris pentru cea de-a noua probă a concursului SuperBlog 2011.

Anunțuri