Categoria de faţă îşi propune să prezinte tot felul de “secrete” (multe dintre ele necunoscute publicului, deşi poate că sunt vechi precum…istoria) legate de unele produse “casnice”, mai exact spus de întrebuinţările neconvenţionale ale acestora. Vom începe cu SAREA, una dintre cele mai mari “bogăţii” naturale ale României şi nelipsită din orice bucătărie. Sarea face însă casă bună şi cu focul. Un pumn de sare de bucătărie aruncată în focul aflat pe cale să se stingă, are rolul de a-l aţâţa instantaneu. De asemenea cărbunii stropiţi cu apă sărată înainte de a li se da foc, vor arde mult mai intens la un grătar. Pentru ca obiectele din sticlă în care se toarnă lichid fierbinte să nu se mai crape se “călesc” prin afundarea lor într-un vas cu apă sărată. Apa se încălzeşte la foc domol până dă în clocot după care este lăsată să se răcească. Cu cât înfierbântarea şi răcirea sticlei durează mai mult cu atât ea va fi mai rezistentă la căldură. Obiectele astfel tratate sunt mult mai rezistente şi la ger. Şi geamurile pe care s-au format “flori de gheaţă” se curăţă rapid dacă sunt şterse cu o cârpă înmuiată în apă călduţă sărată. Pe mezelurile păstrate timp mai îndelungat în frigider sau în cămară nu se va forma mucegai dacă acestea sunt unse pe toată suprafaţa lor cu saramură. Şi cafeaua îşi menţine nealterată aroma dacă în recipientul închis ermetic în care se păstrează aceasta, se introduce un săculeţ de tifon cu sare grunjoasă. Aceeaşi sare grunjoasă însă umedă reprezintă remediul împotriva petelor rezistente de pe tacâmurile argintate. Petele de rugină proaspete de pe ţesăturile din bumbac se elimină şi ele prin frecarea locului pătat cu o cârpă îmbibată în apă sărată.

Anunțuri